Cat de daunatori pot fi radicalii liberi? | Sublima
Image Alt

Blog

Radicalii liberi au intrat în ultimii ani în atenţia publicului din cauza potenţialului lor de a dăuna celulelor sănătoase ale organismului.

Ei nu sunt nişte inamici externi care ne invadează organismul, ci sunt generaţi chiar de corpul nostru prin diverse sisteme endogene, expunerea la diferite condiții fizico-chimice sau stări patologice.

Atunci când apare un dezechilibru între aceşti radicali liberi şi antioxidanţi, funcţiile fiziologice nu mai funcţionează corespunzător şi apare starea cunoscută sub numele de stres oxidativ. Radicalii liberi încep să modifice lipidele, proteinele și ADN-ul și declanșează o serie de boli.

Singurul remediu pentru atenuarea şi combaterea stresului oxidativ o reprezintă sursele externe de antioxidanţi. Dacă antioxidanţii sintetici s-au dovedit a fi dăunători pentru sănătatea oamenilor, interesul cercetătorilor s-a aplecat către compuşi naturali cu activitate antioxidantă.

Cât de dăunători pot fi radicalii liberi?

Un radical liber este o structură moleculară, capabilă de existenţă independentă, care are un electron nepereche. Este ceea ce face ca mulţi dintre radicalii liberi să fie instabili şi foarte reactivi. Ei pot ceda sau accepta un electron din alte molecule şi pot cauza daune importante în nucleul şi membranele  ADN-ului, proteinelor, carbohidraților și lipidelor. Radicalii liberi atacă macromolecule importante şi duc la deteriorarea celulelor.

Radicalii liberi derivă fie din procese metabolice esențiale din corpul uman, fie ca urmare a expunerii organismului la raze X, ozon, fumat, poluanții atmosferici și substanțele chimice industriale. Formarea radicalilor liberi are loc continuu în celule ca urmare a reacțiilor enzimatice și nonenzimatice.

Stresul oxidativ

Stresul oxidativ apare ca urmare a unui dezechilibru între producția de radicali liberi și apărarea antioxidantă . Cercetările au legat stresul oxidativ de debutul şi progresul diferitelor tipuri de cancer, de diabetul zaharat, boli oculare sau bolile neurovegetative.

Dar un rol al stresului oxidativ a fost identificat şi în cazul altor afecţiuni incluzând ateroscleroza, starea inflamatorie și procesul de îmbătrânire. Stresul oxidativ se consideră acum a avea o contribuție semnificativă la toate bolile inflamatorii, bolile ischemice, hemocromatoza, sindromul imunodeficienței dobândite, ulcerul gastric, hipertensiunea și preeclampsia, tulburarea neurologică, alcoolismul, bolile legate de fumat și multe altele.

Antioxidanţii, apărătorii organismului

Antioxidanţii sunt cei care ne pot ajuta în faţa problemelor cauzate de radicalii liberi. Pe scurt, un antioxidant este o moleculă suficient de stabilă pentru a dona un electron unui radical liber și a-l neutraliza, reducând astfel capacitatea acestuia de a dăuna organismului. Unii dintre acești antioxidanți, inclusiv glutationul, ubiquinolul și acidul uric, se produc în timpul metabolismului normal în organism, iar alți antioxidanți se regăsesc în dietă. Deși există mai multe sisteme de enzime în organism care ne scapă radicalii liberi, principalii antioxidanți micronutrienți (vitamine) sunt vitamina E (α-tocoferol), vitamina C (acid ascorbic) și B-carotenul. Organismul nu poate produce aceste micronutrienți, astfel încât aceştia trebuie luaţi din dieta zilnică.

Cercetările au evidenţiat faptul că o dietă bogată în antioxidanţi este invers proporţională cu bolile umane! Folosirea antioxidanţilor naturali în industria cosmetică şi alimentară nu are efecte nocive pentru organism şi are rezultate promiţătoare. Printre alimentele cu potenţial antioxidant mare se numără o gamă largă de legume cum ar fi cartofii, spanacul, roșiile și leguminoasele. Dar o activitate antioxidantă puternică a fost identificată şi în fructele de pădure, cireșe, citrice, prune și măsline. Ceaiurile verde și negru au fost studiate pe scară largă pentru proprietățile antioxidante, deoarece conțin până la 30% din greutatea uscată ca compuși fenolici!

Nu numai fructele şi legumele cu şi plantele medicinale au puterea de a se opune radicalilor liberi. Dintre plantele cu efectele antioxidante cele mai puternice amintim: usturoiul, ceapa, busuiocul, castravetele amar, ghimbirul sau lemnul dulce.

O dietă bogată în antioxidanţi ajută la contracararea anumitor efecte ale oxidanţilor liberi şi, combinată cu o dietă şi un stil de viaţă sănătos, poate duce la îmbunătăţirea stării de sănătate şi prevenţia multor boli cauzate de radicalii liberi!

Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3249911/